CANONUL 57 APOSTOLIC

Dacă vreun cleric ar batjocori (ar lua în bătaie de joc), fie pe cel şchiop, fie pe cel surd, fie pe cel orb, fie pe cel vătămat la picioare, să se afurisească; asemenea şi laicul.

Cei loviţi de soartă, sau în orice chip mutilaţi sau schilodiţi, trebuie să facă obiectul unei griji şi unei asistenţe plină de compasiune din partea celor teferi, care se cade să mulţumească lui Dumnezeu în fiece clipă pentru că i-a păzit de nenorocirile care i-au lovit pe alţii. Dacă mai ales vreunul dintre clerici s-ar comporta altfel, batjocorindu-i pe cei care se găsesc în astfel de stări, ca schiopi, orbi, etc., el săvârşeşte un păcat şi în acelaşi timp se face pricină de sminteală pentru alţii şi îşi atrage afurisirea. (Ahidiacon prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, note şi comentarii, Sibiu, 1993, p. 37).

Prin afurisire se înţelege excomunicarea, adică îndepărtarea cuiva de la comuniune, adică de la afânta împărtăşanie, apoi îndepărtarea cuiva din comunitatea credincioşilor sau excluderea cuiva din Biserică. Această pedeapsă, sub forma ei cea mai gravă se mai cheamă şi afurisanie, blestem. Cu aplicare la cler însă, în sensul canonului prezent, prin afurisire se înţelege îndepărtarea sau oprirea de la slujirea preoţească, adică oprirea de la cele sfinte sau suspendarea din funcţiune, sau cu alte cuvinte, excluderea sau scoaterea celui sancţionat din slujba preoţească, nu însă din rândul clerului. (idem, ibidem, p. 10).

A FACE SEMNE ÎN SFÂNTA SCRIPTURĂ

Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar şi fac semn cu ochii. (Psalmul 34, 18).

Cel ce clipeşte din ochi va fi pricină de supărare; iar cel care ceartă cu inimă bună aşază pacea. (Pildele lui Solomon 10, 11).

Pe un munte pleşuv înălţaţi semn, strigaţi către ei, faceţi semn cu mâna, ca să intre pe poarta asupritorilor. (Isaia 13, 2).

Cel care face [semn] cu ochiul meşteşugeşte rele şi cel înţelept se va depărta de el. (Înţelepciunea lui Sirah 27, 22).

Şi poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu. Şi ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că a văzut vedenie în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut. (Luca 1, 19-22).

SURD ŞI MUT ÎN SFÂNTA SCRIPTURĂ

Atunci Moise a zis către Domnul: "O, Doamne, eu nu sunt om îndemânatic la vorbă, ci grăiesc cu anevoie şi sunt gângav; şi aceasta nu de ieri de alaltăieri, nici de când ai început Tu a grăi cu robul Tău; gura mea şi limba mea sunt anevoioase". Dumnezeu însă a zis către Moise: "Cine a dat omului gură şi cine face pe om mut, sau surd, sau cu vedere, sau orb? Oare nu Eu, Domnul Dumnezeu? (Ieşirea 4, 10-11).

Să nu grăieşti de rău pe surd şi înaintea orbului să nu pui piedică. Să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. (Levitic 19, 14).

Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. (Psalmul 37, 13-14).

Mânia lor după asemănarea şarpelui, ca a unei vipere surde, care-şi astupă urechile ei, care nu va auzi glasul descântătoarelor, al vrăjitorului care vrăjeşte cu iscusinţă. (Psalmul 57, 4-5).

Iar regele tare şi neîncetat s-a umplut de bucurie şi a făcut ospeţe la toţi idolii şi cu mintea rătăcită, depărtată de la adevăr, şi cu spurcată gură lăuda pe idolii cei mulţi, care nici nu pot să grăiască, nici nu pot să vină în ajutor; iar asupra prea marelui Dumnezeu, lucruri necuvioase grăia. (3 Macabei 4, 13).

Căci înţelepciunea a deschis gura celor muţi şi limba pruncilor a făcut-o bine grăitoare. (Înţelepciunea lui Solomon 10, 21).

La ce slujeşte un chip cioplit, ca să-l facă meşterul său? Un chip turnat şi o proorocie mincinoasă, ca să-şi pună nădejdea în ele cel care le face, făurind idoli fără glas? (Avacum 2, 18).

În vremea aceea, cei surzi vor auzi cuvintele cărţii şi ochii celor orbi vor vedea fără umbră şi fără întuneric. (Isaia 29, 18).

Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi vor auzi. (Isaia 35, 5).

Surzilor, auziţi; orbilor, priviţi, vedeţi! Cine este orb, fără numai sluga Mea? Cine este surd ca trimisul Meu? Cine este orb ca cel de un neam cu Mine şi surd ca Slujitorul Domnului? Tu multe ai văzut fără să te uiţi cu luare-aminte, urechile ti-au fost deschise, dar n-ai auzit. (Isaia 42, 18-20).

Să vină poporul cel orb care are ochi şi cel surd care are urechi! (Isaia 43, 8).

Iată că toţi se veştejesc; adună-se toţi surzii de printre oameni şi să stea laolaltă şi laolaltă să fie ruşinaţi şi înfruntaţi! (Isaia 44, 11).

Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau zicând: Niciodată nu s-a arătat aşa în Israel. (Matei 9, 32-33).

Orbii îşi capătă vederea şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte. (Matei 11, 5).

Atunci au adus la El pe un demonizat, orb şi mut, şi l-a vindecat, încât cel orb şi mut vorbea şi vedea. (Matei 12, 22).

Şi mulţimi multe au venit la El, având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţii şi i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat. Încât mulţimea se minuna văzând pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând, şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel. (Matei 15, 30-31).

Şi, ieşind din părţile Tirului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei. Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat ca să-Şi pună mâna peste el. Şi luându-l din mulţime, la o parte, Şi-a pus degetele în urechile lui, şi scuipând, S-a atins de limba lui. Şi privind la cer, a suspinat şi a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te! Şi urechile lui s-au deschis, iar legătura limbii lui îndată s-a dezlegat, şi vorbea bine. Şi le poruncea să nu spună nimănui. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl vesteau. Şi erau uimiţi peste măsură, zicând: Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească. (Marcu 7, 31-37).

Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare. (Marcu 9, 17-27).

Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea. Şi iată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor. Şi poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu. Şi ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că a văzut vedenie în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut. (Luca 1, 19-22).

Şi răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte. (Luca 7, 22).

Şi a scos un demon, şi acela era mut. Şi când a ieşit demonul, mutul a vorbit, iar mulţimile s-au minunat. (Luca 11, 14).

Prăznuirea Sf. Meletie - 2009

Astăzi, 12 februarie 2009, în ziua prăznuirii Sfântului Ierarh Meletie, ocrotitorul Comunităţii Ortodoxe a Surzilor din Bucureşti, la biserica veche a Parohiei „Sfantul Elefterie” a fost oficiată Sfânta Liturghie în limbajul mimico-gestual.

Prăznuirea Sf. Meletie - ocrotitorul surzilor din Bucureşti

Comunitatea Ortodoxă a Surzilor din Capitală şi-a sărbătorit la 12 februarie 2007 ocrotitorul, Sfântul Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei celei Mari. Sfânta Liturghie a fost oficiată în limbaj mimico-gestual de preotul Victor Preoteasa şi diaconul Florea Barbu, cărora li s-au alăturat preoţi din ţară, veniţi împreună cu grupuri de credincioşi.

Cu gândul la Dumnezeu în Lumea Tăcerii - Crestin Ortodox
Imagini de la Prăznicul Sf. Meletie - 2007

Duminica Floriilor, Duminica Împărăţiei

Intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim reprezintă, fără doar şi poate, apogeul vieţii sale pământeşti.
Ascultând predica de pe munte, „mulţimile erau uimite de învăţătura Lui, că îi învăţa ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor.” (Matei 7, 28-29). Discursul Său este convingător şi are atâta forţă încât slujitorii trimişi de arhierei să Îl prindă pentru a fi judecat şi condamnat, nu numai că nu îndrăznesc nici măcar să se atingă de El, dar au curajul de a se justifica astfel în faţa sinedriului, cel mai înalt for religios iudeu al vremii: „Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte omul acesta” (Ioan 7, 46). Citeşte mai mult ...

Prăznuirea Sf. Meletie - ocrotitorul surzilor din Bucureşti, 12 februarie 2006

De 3 ani surzii ortodocşi din Bucureşti au o biserică numai a lor şi anume, Paraclisul Mănăstirii Radu-Vodă din Bucureşti. Patronul ei este Sfântul Ierarh Meletie, Arhipeiscopul Antiohiei. Acest mare Sfânt al Bisericii Ortodoxe a trăit în secolul IV d. H. şi este sărbătorit la 12 februarie.
Anul trecut a fost pentru prima dată când în ziua respectivă, credincioşii surzi, în număr mare, şi-au sărbătorit ocrotitorul. Anul acesta, am avut din nou bucuria prăznuirii, de data aceasta într-un cadru mult mai larg. Ne referim, în primul rând la grupul de surzi din Râmnicu Vâlcea, condus de preotul lor, Gabriel-Raul Popescu. Alături de cucernicia sa, preoţii Cătălin Niculescu, de la Biroul de Pelerinaje al Patriarhiei Române, Toderiţă Rusu, de la Spitalul Militar Central, Florin Iorga, Comunitatea Ortodoxă a Surzilor din Piteşti, Narcis Maxim şi diaconul Florea Barbu au alcătuit alesul sobor de slujitori care şi-au unit mâinile şi inimile la rugăciune împreună cu credincioşii surzi în această sfântă şi mare zi.
Am avut deosebita bucurie de a-l avea în mijlocul nostru pe Prea Fericitul Părinte, Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a cărui binecuvântare ne-a fost transmisă de prea cuviosul Nectarie protosinghelul, stareţul Manastirii Radu-Vodă. În mesajul Său, Prea Fericirea Sa ne-a asigurat de dragostea părintească şi de grija neîncetată cu care ne poartă în rugăciunile Sale.
Toate acestea au făcut din praznicul acestui an o sărbătoare cu totul deosebită.
Ne-am rugat cu semne pentru că semnele sunt „limba ce o vorbim”.
Ne-am rugat cu semne pentru că aşa simţim.
Ne-am rugat cu semne pentru că aşa ne-a învăţăt Sfântul Meletie.
Ne-am rugat cu semne şi Dumnezeu ne-a văzut şi ne-a ascultat.
Ne-am rugat cu semne şi auzitorii s-au minunat de puterea cuvintelor noastre.
Ne-am rugat cu semne şi mai marii Bisericii au întâmpinat cu încântare modalitatea noastră autentică de a ne apropia de Dumnezeu.
De aceea, fără nici o tăgadă, putem afirma că a fost praznicul bucuriei depline.

Imagini de la Prăznicul Sf. Meletie - 2006

Învierea lui Hristos. Sfintele Paşti.

Sâmbătă 30 aprilie 2005, la ora 23:30, la paraclisul Mănăstirii Radu-Vodă s-au adunat peste 50 credincioşi surzi. Pentru ce? Pentru a celebra cu bucurie Învierea Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos, cel care cu 3 zile în urmă a fost răstignit şi îngropat.
Ora 23:55. Luminile se sting. În întuneric toată lumea aşteaptă, cu lumânările pregătite. Citeşte mai mult ...

Pomenirea morţilor

Sâmbătă, 5 martie 2005, ultima de dinaintea începerii Sfântului şi Marelui Post, Biserica Ortodoxă a fixat ziua pomenirii de obşte a morţilor. Este nu atât o zi a întristării, cât o zi a nădejdii că cei dragi ai noştri nu au dispărut în neant, sau pur şi simplu, ci au trecut cu bine la Domnul. În conformitate cu aceasta, noi ne rugăm pentru odihna sufletelor celor adormiţi şi pentru iertarea păcatelor lor.
Anii trecuţi, surzii îi cinsteau bineînţeles pe cei repausaţi, dar fiecare la biserica din cartier. Anul acesta, însă, ziua de sâmbătă a însemnat pentru credincioşii deficienţi de auz din Bucureşti, comemorarea celor defuncţi în cadrul propriei comunităţi, în biserica proprie, cu slujbă pe înţelesul lor, în limbajul mimico-gestual. A fost un moment de bucurie am putea spune pentru că, iată, avem aceleaşi nădejdi şi aceeaşi mângâiere a învierii a înaintaşilor şi a noastră, deopotrivă, datorate, evident, Învierii Domnului şi Dumezeului nostru Iisus Hristos. "Hristos a înviat din morţi, parga celor adormiţi. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om a venit şi învierea morţilor. Că după cum toţi mor în Adam, tot aşa toţi vor învia întru Hristos." I Corinteni 15, 20-22. Este pentru prima dată când cu toţii am cântat cu semne "Veşnica pomenire" şi ne-am rugat: "Cela ce, prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni, toate le chiverniseşti şi ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti; Unule, Ziditorule, odihneşte, Doamne, sufletul adormiţilor robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru." (troparul zilei).

Prăznuirea Sf. Meletie - ocrotitorul surzilor din Bucureşti

La 12 februarie 2005, Paraclisul Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti s-a dovedit neîncăpător. Credincioşii surzi din toate zonele Capitalei şi elevii de la Şcoala Specială pentru Surzi Nr.2 s-au adunat pentru a-şi sărbători ocrotitorul, Sfântul Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari.
Preoţii Maxim Narcis şi Florin Iorga din Piteşti au fost alături de Comunitatea Ortodoxă a Surzilor din Bucureşti şi de slujitorii ei, preotul Victor Preoteasa şi diaconul Florea Barbu, în rugăciunea comună a Sfintei Euharistii. Au fost prezenţi Iosif Comşa, preşedintele Filialei Bucureşti a ANSR şi membri ai comitetului de conducere. Bucuria a fost cu atât mai mare cu cât este primul an în care Comunitatea Ortodoxă a Surzilor din Bucureşti îşi sărbătoreşte sfântul. Transpusă în limbaj mimico-gestual, predica părintelui Victor Preoteasa a evidenţiat importanţa Sfântului Ierarh Meletie pentru credincioşii cu deficienţe auditive.

Imagini de la Prăznicul Sf. Meletie - 2005