Comunitatea ortodoxa a surzilor din Bucuresti

În Bucureşti activitatea misionară pentru persoanele cu deficienţe auditive a început în anul 2000, având binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist şi ca principali protagonişti pe tinerii Cosmin Costache şi Victor Preoteasa, studenţi la Facultatea de Teologie din Piteşti, respectiv Bucureşti. Prin amabilitatea prea cucernicilor preoţi parohi Adrian Niculcea de la Biserica “Pogorârea Sfântului Duh” din Parcul IOR-Titan şi Victor Frangulea de la Biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din str. Popa Nan, s-a desfăşurat sâmbăta catehizare, iar duminica s-a oficiat Sfânta Liturghie transpusă în limbaj mimico-gestual.

În martie 2003 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist acordă binecuvântarea ca persoanele cu deficienţe auditive să aibă parte de propriul spaţiu liturgic şi slujbe în exclusivitate pentru ei în paraclisul Sfintei Mănăstiri Radu-Vodă. Sub părinteasca îndrumare a PS Varsanufie Prahoveanul, stareţul mănăstirii, tânărul teolog Victor Preoteasa a tradus în limbaj mimico-gestual Sfânta Liturghie oficiată special pentru credincioşii neauzitori de către un ieromonah al mănăstirii şi un grup de elevi de la Seminarul Teologic Bucureşti.
La 31 mai 2004, de Praznicul “Sfintei Treimi”, hramul Mănăstirii Radu-Vodă, cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, PS Varsanufie Prahoveanul hirotoneşte preot pe tînărul absolvent Victor Preoteasa pentru Comunitatea Surzilor din Bucureşti. Este pentru prima oară când credincioşii ortodocşi neauzitori din Bucureşti au un preot al lor, cunoscător al limbajului mimico-gestual. În grija sa se află acum peste 3000 de credincioşi de toate vârstele, organizaţi după cum urmează:

Filiala Bucureşti a Asociaţiei Naţionale a Surzilor din România
Două şcoli generale pentru surzi
O şcoală generală pentru hipoacuzici
Un grup şcolar

Principalele probleme pastoral-misionare cu care se confruntă sunt: locaţiile diferite, uneori periferice, cu distanţe mari între ele, ceea ce face dificilă aducerea credincioşilor la slujbe şi lipsa unor spaţii special amenajate. Din cinci instituţii doar două au cabinete de religie.