Învierea lui Hristos. Sfintele Paşti
Sâmbătă 30 aprilie 2005, la ora 23:30, la paraclisul Mănăstirii Radu-Vodă s-au adunat peste 50 credincioşi surzi. Pentru ce?
Pentru a celebra cu bucurie Învierea Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos , cel care cu 3 zile în urmă a fost răstignit şi îngropat.
Ora 23:55.Luminile se sting. În întuneric toată lumea aşteaptă, cu lumânările pregătite.
Tot astfel oameni din iad aşteptau, în întuneric, pe Hristos, după cum le vestise Sfântul Ioan Botezătorul. Cu toţi se săturaseră de întunericul înfricoşător al iadului, nu mai puteau suporta frigul şi uscăciunea de acolo şi mai ales lipsa oricărei mângâieri. Dar iată că vine mai întâi mesagerul, Sfântul Ioan Înainte Mergătorul Domnului, atât pe pământ cât şi în locuinţa morţilor. Speranţa se trezeşte. Cu toţi sunt nerăbdători să se adape din viaţa ce curge din coasta Celui Răstignit; abia aşteaptă să se scalde în lumina Soarelui veşnic; cu toţi vor să simtă bucuria de a fi împreună cu Cel care din dragoste, şi nu din alt motiv, de bunăvoie a suferit ocări, palme, scuipări, judecată mincinoasă, biciuiri, batjocură, dispreţ, desconsiderare, goliciune, răstignire, moarte şi îngropare.
Deodată un zgomot asurzitor se aude : porţile iadului s-au sfărmat .Instantaneu lanţurile care-i ţineau legaţi pe cei de acolo au căzut .
În paraclis , preotul cu o lumânare aprinsă cheamă: Veniţi să luaţi lumină ! Toţi cei prezenţi îşi aprind lumânările. Lumina acestora descoperă feţe pline de veselie, bucurie, voioşie şi încântare. Evenimentul mult aşteptat s-a petrecut . Hristos A Înviat ! spune preotul .Adevărat A Înviat ! răspund credincioşii. Cu lumină şi bucurie ieşim afară.
Feţele celor din iad s-au luminat la vederea luminii şi frumuseţi Salvatorului lor. Bucuria se revarsă din plin : Hristos ne-a înviat ! Hristos ne-a salvat ! Slavă Ţie Doamne Celui ce ne-ai arătat lumină!
Însoţit de aceste cântări de bucurie şi de biruinţă, Hristos se îndreaptă către cei mai bătrâni cetăţeni ai iadului care-şi plîng şi acum în genunchi păcatul : Adam şi Eva –părinţi neamului omenesc. Văzându-L, ei îşi întind mâinile neputincioase de a-i ridica. Hristos Domnul îi apucă de încheieturi, îi ridică şi ies urmaţi de toţi ceilalţi. Casa morţii este pustie. Iadul este gol. Moartea zace zdrobită sub porţile dărâmate ale iadului. Numai undeva în adânc se aude scrâşnind din dinţi, zăngănit de lanţuri: diavolii legaţi de îngeri.
Un freamăt cuprinde natura întreagă, pământul se cutremură. Domnul cel Atotputernic, înconjurat de îngeri şi urmat de cei eliberaţi din iad străbat cerurile până la cerul cel veşnic. Ei proclamă Evanghelia – Vestea cea Bună – adevărul veşnic: Hristos a înviat!
Afară, în curtea mânăstirii, preotul citeşte Evanghelia: îngerul le spune femeilor venite la mormânt: „Hristos cel răstignit a înviat! Bucuraţi-vă! Şi cu toţii cântăm:
Hristos a înviat din morţi,
cu moartea pe moarte călcând
şi celor din mormânturi
viaţă dăruindu-le.
Clopotele bat neîntrerupt vestind lumii întregi, cosmosului bucuria cea mare: Hristos a înviat!
Intrând în biserică ne sărutăm frăţeşte unii pe alţii în semn de bucurie şi de pace, căci raiul este împărăţia păcii şi a bucuriei.
Odată ajunşi acolo cei eliberaţi din temniţele morţii se îmbrăţisează şi se sărută frăţeşte celebrând victoria: iată-ne intraţi în Eden! Iată-ne ajunşi la limanul cel mult dorit! Raiul grădină verde, tărâm al făgăduinţei şi ţară unde curg laptele şi mierea vieţii.
Le-am gustat şi noi la slujbă cu mulţumire şi recunoştinţă că Dumnezeu nu numai că ne-a iertat, ci ne-a şi primit, bucurându-se de întoarcerea noastră către El. ne-am înfruptat cu sfintele şi preacuratele, dătătoare de viaţă şi înfricoşătoarele Taine – Trupul şi Sângele lui Hristos, Mielul jertfit pentru păcatele noastre.
Apoi mulţumind ne-am rugat:
O, Paştile cele mari şi prea sfinţite, Hristoase!
O, înţepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea!
Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine, mai cu adevărat,
În ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale.