VIAŢA SFÂNTULUI MELETIE

Sursă text: "Vieţile Sfinţilor pe Februarie", Ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, ziua a 12-a, paginile 154-162.

   Originar din Armenia, Sfântul Meletie deprinsese sfintele dogme ale credinţei creştine, devenind renumit şi pentru faptele sale bune. Este numit mai întâi episcop al cetăţii Sevastia din Armenia, apoi ales Arhiepiscop în scaunul Antiohiei, în vremea împăratului Constantin al II-lea (337-340). Pentru viaţa sa neprihănită, Meletie era foarte iubit de popor. Ocupând scaunul arhiepiscopal, el a ridicat pe mulţi la credinţa în Hristos. Tot el l-a hirotonisit diacon pe Sfântul Vasile cel Mare şi l-a botezat pe Sfântul Ioan Gură de Aur.
   La doar 30 de zile de la numirea sa ca Arhiepiscop, Meletie este izgonit din scaun de către eretici, în locul său venind Evzoie, adept al ereziei arianismului. " luarea scaunului Antiohiei, la 30 de zile, sfântul a fost izgonit din biserică de către ereticii care vrăşmăşeau asupra adevărului; pentru că tot poporul, dorind să ştie cu încredinţare de care mărturisire se ţine arhiepiscopul lor cel nou, Sfântul Meletie a făcut în biserică propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu către popor, preamărind credinţa cea întărită în Niceea, la întâiul Sinod ecumenic a toată lumea. Apoi a mărturisit că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl şi făcător a toată făptura. Astfel, învăţând sfântul pe popor, cu mare glas, iar arhidiaconul Antiohiei fiind amăgit cu eresul lui Arie, apropiindu-se de episcopul său, i-a astupat gura cu mâna, ca să nu mărturisească, nici să înveţe credinţa cea dreaptă. Sfântul, având gura astupată cu palma arhidiaconului, a întins mâna către popor şi prin degetele mâinii a mărturisit Sfânta Treime, mai bine decât cu gura, căci a arătat mai întâi trei degete, închipuind cele trei feţe dumnezeieşti. Apoi, strângându-le, a arătat numai un deget, închipuind o singură dumnezeire. Arhidiaconul, văzând aceea, a lăsat gura sfântului şi i-a apucat mâna, oprind-o de la o închipuire ca aceea a Sfintei Treimi. Iar sfântul, având gura slobodă şi dreapta fiindu-i ţinută, binecuvânta Treimea într-o unime şi unimea în Treime şi sfătuia poporul care asculta ca să se ţină de mărturisirea cea întărită de Sinodul de la Niceea. Şi îl încredinţa că cel ce leapădă dogmele Sinodului din Niceea, acela cu adevărat este rătăcit cu totul. Arhidiaconul, astupând iarăşi gura arhiepiscopului, nu-l lăsa să închipuie nici prin degete Treimea. Iar arhiereul, smucindu-se, învăţa poporul, când cu gura, când cu degetele."
   Odată cu venirea la tron a lui Iulian Paravatul (361-363), toţi părinţii bisericii care fuseseră surghiuniţi sunt rechemaţi în scaunele lor. Sfântul Meletie găseşte Biserica despărţită, unii creştini alegându-l ca episcop pe Paulin, alţii fiind de partea sa. Cât a păstorit turma lui Dumnezeu, Meletie a încercat să împace cele două tabere. "Atunci, Sfântul Meletie a grăit episcopului Paulin: 'Deoarece şi mie mi-a încredinţat Domnul grija pentru oile acestea şi tu ţi-ai separat o parte dintr-însele deşi oile nu se deosebesc între ele, având dreapta credinţă, deci, să unim turma, o! prietene, şi să depărtăm gâlceava pentru întâietate. De aici încolo vom paşte împreună oile cele cuvântătoare, purtând grija de obşte pentru dânsele. Iar dacă scaunul naşte gâlceavă între noi, mă voi sârgui s-o pierd, pentru că voi pune pe prestol dumnezeiasca Evanghelie şi voi face ca amândoi să şedem de părţile Evangheliei. De voi sfârşi eu mai întâi viaţa vremelnică, vei paşte turma tu, singur, prietene. Iar de se va întâmpla sfârşitul tău mai întâi, eu singur, după puterea mea, voi avea grijă de oi'".
   Curând însă, împăratul a trecut la hulirea sfintelor icoane, Sfântul Meletie fiind surghiunit din nou pentru că apăra dreapta-credinţă. Până la venirea la domnie a împăratului Graţian, mai puţin anii 363 şi 364, când împărat a fost Iovian, Meletie a stat în surghiun. Reîntors în scaun, Meletie a păstorit până la fericitul său sfârşit.
   În anul 381 are loc la Constantinopol, al doilea Sinod ecumenic, în care Sfântul Meletie a luat cuvântul în apărarea dreptei-credinţe. “În acel Sinod, Sfântul Meletie a mulţumit pe toţi prin semne ca acestea neînţelegând arienii Sfânta Treime şi dreapta-credinţă, răzvrătiseră lumea prin păgânesca lor învăţătură. Atunci, sculându-se Meletie, dumnezeiescul bărbat, le-a arătat oamenilor care cereau învăţătură de la dânsul, trei degete, în chipul celor trei feţe ale Sfintei Treimi. Apoi, două degete împreunându-le şi pe unul îndoindu-l, a binecuvântat pe popor şi a ieşit de la dânsul foc ca fulgerul, apoi vrednicul de laudă a strigat: “Că trei ipostasuri înţelegem, însă numai despre o fiinţă vorbim”. Astfel, pe toţi minunându-i, a ruşinat pe eretici, iar pe cei dreptcredincioşi i-a întărit în credinţa cea dreaptă”.
   Meletie se îmbolnăveşte în timpul Sinodului şi adoarme întru Domnul. A fost dus în Antiohia, fiind aşezat aproape de Sf. Mucenic Vavila.

   – Din Viaţa celui între sfinţi, Părintele nostru Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei , după Nichifor Calist, cartea a IX-a, capitolul 48 şi Socrate, cartea a II-a, capitolul 34.